Alexandra Haliciu

Locație curentă: Genova, Italia

1. Cine ești și cu ce te ocupi? 

   Sunt si eu ca si restul - un suflet in continua schimbare deci cam greu de definit, insa ceea ce e mereu constant la mine este o insatiabila curiozitate fata de necunoscut si dorul de duca. De mica ma uitam la documentare si tin minte si acum de Teleenciclopedia – luam si notite in speranta ca intr-o zi imi vor fi de folos (cred ca am ajuns sa strang doua glosare!). Prima tara unde mi-am dorit sa ajung este Egiptul– unde, ironic, am ajuns abia anul trecut, dupa sase ani de calatorii, si contrar avertismentelor (…) nu am avut niciun incident neplacut ba din contra, este unul din acele locuri unde ma simt ca acasa.

   
   

   Descopar zilnic unde ma duce viata – momentan sunt in Italia cu un proiect european – fac voluntariat cu copii, minori si adulti imigranti – lucram intr-un colectiv zambaret la o mai buna coeziune, integrare si o platforma sociala armonioasa. Lucrul cu copii si refugiatii este ceva nou pentru mine – insa imi place si o fac din pasiune. De asemenea mi-am dat seama ca educatia este solutia pentru o schimbare in lumea in care traim azi, o educatie care sa aiba in vizor valorile umane, care sa se concentreze mai mult catre interior si cunoastere de sine.

   
   

2. De ce ai plecat din România? Începutul poveștii tale pe drum e:

   Am inceput sa calatoresc din timpul facultatii – cand am fost in schimburi de experienta si proiecte in Portugalia, Italia si Turcia – dar prima si prima data – trebuie sa marturisesc – a fost in Budapesta, unde am facut o escapada de weekend cu o prietena buna. Dupa terminarea facultatii am ajuns la Bucuresti si am inceput sa imi caut un loc de munca inainte sa incep masterul, ca orice student constiincios.

   
   

   Nu am avut insa success si dupa ceva tentative nereusite am aplicat la o companie de recrutare pentru vase de croaziera – un post de asistent de excursii – tour agent – si surprise surprise, la scurt timp dupa, am fost chemata la interviu. Am trecut astfel cu brio de cele trei interviuri (m-a salvat faptul ca stiu patru limbi straine) si astfel a inceput aventura mea pe mare. Astfel, in nici cinci ani am ajuns in peste o suta de tari si locuri in care nu mi-am imaginat niciodata ca voi ajunge. 

   
   

3. Unde e acasă?

   Acasa este mereu unde iti este inima – alaturi de cei dragi. M-am nascut in Sfintu-Gheorghe, Covasna – un orasel mic, verde si unde ma intorc mereu cu drag. Acasa a devenit incet incet si India, Peru, Egipt sau Liban, locuri unde am poposit putin mai mult si unde am simtit o …’caldura’ inexplicabila si dupa care am resimtit un dor greu de pus in cuvinte. 

   
   

4. De la cine ai furat meseria de călător? 

   Meseria de calator cred ca o am in sange de cand ma stiu, imi placea sa explorez locuri noi de mica si tin minte si acum cum ma aventuram cu gasca de prieteni – sa descoperim cartiere, strazi si parcuri noi in disperarea parintilor. Inca ma fascineaza garile si mersul cu trenul. Citeam cu pasiune carti de calatorie – ma fascinau cartile lui Jules Verne, iar din banii de buzunar imi cumparam enciclopedii care imi pareau un portal catre o lume ce ma facea sa ma simt atat de mica si neputincioasa. 

5. Care e cel mai interesant om întâlnit pe drum? 

Oameni faini am intalnit multi – nu cred ca ma pot limita la o singura persoana. Am fost norocoasa din punctul asta de vedere, poate are de a face si cu faptul ca mereu am plecat cu inima deschisa si am atras oameni care intr-un fel sau altul m-au ghidat sau mi-au demonstrat ca, din contra se poate si altfel. Pe vas mai ales am descoperit multe povesti, dar demna de mentionat este o doamna din America, oarba, care la varsta de 65 de ani a decis sa imbarce intr-o calatorie de sase luni in jurul lumii – singura si cu o pofta de viata incredibila. M-a dat pe spate total. Cred totusi ca putem invata mereu ceva nou de la oricine, trebuie doar sa fim deschisi si sa ascultam – cu adevarat sa ascultam - povestea fiecaruia. 

6. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

O zi din viata mea (in general incerc sa fiu disciplinata) implica cel putin o ora de rutina zilnica ce include yoga, meditatie si scris. Am un jurnal in care scriu zilnic un lucru nou pentru care sunt recunoscatoare. Am inteles ca doar atunci cand apreciezi ceea ce ai si te bucuri de lucrurile marunte de zi cu zi, vei deschide calea catre mai mult. 

7. Ce colțuri ascunse din lume ai descoperit până acum? Care ți-e cel mai drag?

Cateva locuri unde nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca voi calca – (nu in viata asta cel putin) – ar fi Papua , Groenlanda, Hawaii, Madagascar, Polinezia Franceza sau Iran. In Iran insa am petrecut o luna si m-a uimit – este tara pe care o recomand calduros celor care sunt deschisi catre o cultura atat de bogata si milenara cum e cea persana, unde am intalnit cei mai primitori oameni, mancare de nota 20 si niste peisaje uluitoare. Lasati la o parte mass-media sau gurile rele si aventurati-va!

8. Care e stitlul tău de călătorie? 

Viata pe vas este accelerata – fiecare zi face cat trei la un loc- in fiecare zi schimbi peisajul, tara si au fost contracte in care am schimbat chiar si trei continente! In vacante insa prefer sa raman mai mult timp (regula ar fi macar trei luni), sa imi gasesc o ocupatie, fie ca e voluntariat, munca sau un proiect personal – care sa ma ajute sa descopar, sa relationez si sa inteleg mai bine aroma locului. Din pacate, raman mereu cu dorinta de mai mult si mereu spun ca nu imi ajunge o viata sa fac cate mi-as dori sa fac. 

9. Ce citești?

Imi place sa citesc mult carti de spiritualitate, de psihologie, jurnale si romane de calatorie. Sunt deschisa insa la recomandari si chiar putin superstitioasa cand cineva imi recomanda ceva – fiecare cartulie isi are momentul ei si posibil sa fie raspunsul la un impas sau necesitate pe care o ai in momentul respectiv. Mi s-a intamplat chiar sa aleg o carte fara sa stiu de ce si sa imi dau seama dupa ca de fapt mi-a deschis o pista la care nu m-as fi gandit. Momentan citesc ‘Umbra muntelui’ de Gregory David Robert – in italiana (don’t ask)

10. Ce-ți lipsește de acasă?

Cel mai mult imi lipsesc familia si cei dragi – insa trebuie sa marturisesc altceva –despre ‘acasa’. Am invatat ca acasa esti atunci cand esti conectat cu tine insuti, cand iti oferi spatiu, intelegere si iubire, cand lasi la o parte prejudecatile si asteptarile, cand nu mai alergi dupa ceva anume ci privesti fiece loc, intamplare, persoana – ca pe o lectie din care trebuie sa iesi mai bun, mai calit, mai intelept. Acasa este atunci cand esti impacat cu tine insuti. 

11. Dacă-ți ziceam acum 5 ani că viața ta va arăta ca azi ce mi-ai fi zis?

Acum cinci ani- hmmm – initial cred ca as fi izbucnit intr-un ras isteric, dar eventual cred ca as fi luat-o ca pe o dovada ca legea atractiei intr-adevar exista!

12. Vreau să fiu ca tine. De unde încep?

Cred ca primul pas este ca trebuie sa crezi in tine si in ceea ce vrei. Apoi, incet incet, totul va capata un sens - oameni, momente, lupte – poate uneori va parea imposibil dar cu rabdare si fara a inceta sa crezi – vei reusi. 

Pe Alexandra o găsești pe facebook și pe blogul ei personal.

*CITEȘTE TOATE PĂRȚILE PROIECTULUI #FEMEIPEDRUM AICI.