Viața la sat și munca în pădure sau cum e să te întorci înapoi la realitate
Matrimandir - the soul of Auroville
Totul a început cu o fugă. Fugă în gol, cu mâinile și picioarele zdrelite, agățându-se de următorul și următorul metru de pâmânt nou. Abia apuc să respir, un plămân îmi explodează, mă ustură ochii, pielea se arde de praf și soare. Căutam să mai simt ceva. Un impuls, un freamăt, o undă de durere, orice dar să mai încep să simt ceva.
Viața înainte de fugă era nici prea prea, nici foarte foarte. Un colț de umbră unde mă feream de temperaturi extreme, de pasiuni borderline, de căderi spectaculoase, de orice m-ar putea distrage din monotonia domesticității auto-impuse.
Câteodată visam să evadez. Mereu alături de cineva. Un acel cineva care să mă inspire, să mă împingă, să mă tragă, să nu se oprească, să vrea indiferent (de). Există o plăcere în a te sustrage prezentului. În a spera că mîine va fi mai bine, că viitorul e împachetat mai frumos, că mai târziu aduce promisiunea salvării. Doar că mai tîrziu nu vine niciodată, e defapt un termen abstract pe care nu îl poți înțelege dar continui să crezi că ar fi posibil, tangibil, că ți se datorează doar pentru că dai dovadă de credință intermitentă.
Acum sunt doar aici si acum. Cu mine. E bine.
Aici pentru mine înseamnă satul ăsta din capătul Indiei de sud - Auroville. Pe 12 martie 2016 am ajuns în casa lui Amrit, japonezul. Mi-au luat şase ani să ajung aici. Să înţeleg că a călători e o stare de spirit pe care o cultivi în timp, cu răbdare, perseverenţă şi continuă perfecţionare. Azi nu îmi mai este frică de singurătate, de nou, de oameni şi de slăbiciunile lor. Azi pot să stau singură la masă fără să mă simt stingheră. Azi pot să încep o conversaţie cu un străin fără să mă prefac că e mai bine să tac. Azi pot să decid să plec mai departe fără să-mi explic alegerea unui partener de drum. Azi mă pot hotărî să rămân aici fără să-mi planific ziua de mâine. Azi sunt singură pe drum, dar drumul sunt eu.
Timpul a trecut și decizia de a face cunoștiință și altora cu micul meu colț de rai a apărut firesc. Așa s-a născut programul de volunturism în pădurea Sadhana & destress în Auroville. Doi călători de profesie proaspăt întorși din New York, o IT-istă convertită ulterior în deforestator de profesie în pădurea tropicală din Sadhana Forest, un graphic designer căruia îi era frica de lilieci dar care după trei zile nu i se mai vedea urma în spatele fumului de moped pe care cutreiera zeci și zeci de kilometri din inima Tamil a Auroville-ului și o moldoveancă stramutată în Manchester dar cu suflet indian au spus DA. Se pleacă la sat. Se încearcă. Se poate.
Povestea noastră decurge cam așa:
Prima zi în Sadhana Forest: trezirea la 4:30 am, jumate de ora în jeep, streching la Cercul de dimineața și construcția de limitatoare de viteză din pământ pe aleea principala din sat înspre pădure
După mic-dejun urmează partea a doua de muncă la pădure. Stai, ziceai împadurire? Noi am avut sarcina de a tăia crengile din jurul cabanei de oaspeți pentru a preveni înmulțirea albinelor și a altor insecte mai puțin prietenoase. Maceta a devenit destul de rapid cel mai de încredere prieten din Sadhana Forest.
Ziua bună se cunoaște de dimineața. De la 5 dimineața adică.
Auroville și implicit Sadhana Forest funcționează după o regulă simplă: zero waste. Tot ceea ce poate fi reciclat se adună într-o zonă de creație unde îți poți pune la încercare abilitațile de designer, sculptor, mecanic sau orice altceva îți poate trece prin minte. Resturile organice sunt folosite în mixul de compost care fertilizează întreaga pădure.
Sala de ședințe, no talent show, mese și seri de film
Cursul de condus mopedul a durat aproximativ o oră. Nu prea le-am mai prins din urmă pe fete după :D
Workshop de Kolam - desene ritualice cu făină de orez
Desigur că am învățat câte ceva din secretele bucătăriei sud - indiene: idly & dosa
#yammyam
Tot am vorbit de mâncare: e timpul pentru un mic-dejun în frunză de banan la Auroville Bamboo Institute
Ok și prânzul în satul Munnur la o familie de localnici care nu vorbesc boabă de engleză dar compensează prin zâmbet și uși larg deschise
Suc proaspat de guave, rodii si banane se bea de ORIUNDE punct
Nu puteam evita marele bazar din Pondicherry: saari, șavari și kurte după bunul plac al sufletului dar mai ales al rupiilor indiene
Workshop de sculptură în piatră acasă la Murugan
Murugan nu ne-a lăsat să plecăm până nu am luat cina cu familia lui si câteva cadouri special făcute pentru noi
Vizita la templul hindus din Pondicherry e prilej de pioșenie, reculegere și mai ales reunire a punților foto dintre cele două culturi :)
#facemșinoiopoza
La Swaram ne-am cufundat într-o baie de sunete și vibratii exotice și vindecătoare
Lacul de lotusi din Kuilapalayam
După prânz ne chill-uim pe charpoi în fața casei
Workshop de bijuterie în bambus
ATAT.
* Ne vedem în 3-17 aprilie 2017 când începe ediția 3 a programului.
**Citește aici despre ediția II a programului de volunturism și destress in Auroville.
***Detalii și înscrieri aici sau pe mail la desiree.aapl@gmail.com