Reeducare prin cultură vs reeducare prin tortură. În vizită la Penitenciarul Iași.
/
Astăzi, 5 octombrie 2018 la Iași sunt 647 de persoane private de libertate. Aflat în buricul târgului, Penitenciarul e un tărâm aparte pe care nu ai cum să îl ignori. În spatele zidurilor nu tocmai înalte se află o lume despre care știm puțin, speculăm mult și de care de ne ferim, încadrând subiectul într-o temă delicată a societății în care trăim.
Condiția de femeie singură pe drum ridică mai mereu aceeași întrebare: Nu îți e frică? Frică mi-a fost o viață întreagă deși niciodată nu m-am confruntat în realitate cu situații violente pe care să nu le pot gestiona echitabil. India e periculoasă. În Africa te împușcă pe stradă. În Myanmar riști să te trezești luat pe sus de vreun asalt armat. Sudul Turciei e plin de refugiați sirieni care sigur îți vor beregata. Și lista poate continua la nesfârșit. O serie de ipoteze care mai de care mai întunecate. Cu toate acestea continuu să explorez lumea în toată diversitatea ei și să mă bucur de generozitatea și bunăvoința unor oameni la care ajung fără idei preconcepute și care mă acceptă așa cum sunt. Foști prizonieri, oameni ai străzilor, refugiați palestinieni sau sirieni, comunitatea indigenă Narikurava din sudul Indiei de lângă Pondicherry și multi alții sunt oameni care și-au deschis ușa și m-au primit așa cum au putut mai bine și cărora le datorez mult din ceea ce am devenit astăzi. Un om un pic mai tolerant, mai puțin cinic și mai blând cu cei din jur.
Tu vezi lucrurile din punctul tău de vedere. Eu din al meu. Și ei din altul. De cele mai multe ori realitatea e complet diferită de ceea ce percepi în mod individual prin mecanisme interne cauzate de experiențele și informațiile acumulate de până acum. Dar în fond ce știi cu certitudine? La nivel teoretic o parte, în practică tabloul de ansamblu se schimbă.
Cu acest prilej, de a privi realitatea fix în față am început de săptămâna trecută un proiect inedit în colaborare cu administrația Penitenciarului Iași unde particip săptămânal la o serie de discuții despre călătorii, literatură și reintegrare socială. Citim, punem întrebări, suntem acceptați. Ca orice alt membru al comunității noastre.
Editura Polirom (merci Claudia Fitcoschi!) s-a alăturat demersului prin donarea unor volume care să consolideze biblioteca instituției.
Dacă vrei să donezi și tu o carte sau mai multe, trimite-mi un mesaj la: desiree.aapl@gmail.com
De asemenea cărțile vor fi colectate pe Blvd Ștefan cel Mare la Bistro la Noi (merci Carmen Manea!)
Proiectul va fi documentat vizual de fotograful Iulian Ursachi iar în perioada 16-18 noiembrie urmează să fie prezentat în cadrul Conferinței “Reeducare prin cultură vs reeducare prin tortură”.
Iată o serie de fotografii de la primele întâlniri:
