Femei pe drum. Singapore, Ghana și Bali (partea V)
/
Andreea s-a lăsat de televiziune pentru a intra în lumea aviației. Între timp a devenit femeie de afaceri în toată regula, cu două start-up-uri localizate în Singapore. Pentru Alexandra acasă e Accra şi Mumbai, Chiang Mai, drumul din Bondi la Coogee, Stockholm, Lisabona, Rovinj, Bangkok, Florianopolis, Goa și Wadala slum. Andreea a lăsat Maramureșul pentru un an în Indonesia iar acum a rămas de tot acolo.
Proiectul #femeipedrum continuă după cum urmează:
Andreea Bondoc
Locație curentă: Singapore
1. Cine esti și cu ce te ocupi?
Andreea. antreprenor, calatoare si cred ca un soi de inovatoare tinand cont de combinatia dintre marketing, aviatie si partea spirituala a vietii. Inca mai lucrez cu una dintre cele mai mari companii aeriene din lume, dar am si doua start-up-uri pe care le cresc si combin lucrurile intre ele.
2. De ce ai plecat din Romania? Începutul povestii tale pe drum e:
De la trei ani mi-am dorit sa plec in lume. atunci le-am spus parintilor ca eu am sa vad lumea si ca o sa plec. Evident ca nimeni nu credea un copil de trei ani cand spunea ca va pleca in lume, dar uite ca predictia mea a devenit realitate. Am facut jurnalismul cu ideea de a scrie despre lume. Am ajuns sa fac televiziune, chiar din primul an de facultate, iar dupa noua ani de televiziune in Romania, nu mai puteam face fata la atatea stiri fara noima. Calatoream ori de cate ori aveam ocazia si cand ma intorceam in tara, eram bolnava cateva zile. Imagineaza-ti ca esti in situatia sa nu ai aer sa respiri si in momentele alea de disperare nu vrei nimic altceva decat aer. Romania mi-a luat aerul. Asa cum ai nevoie de aer sa respiri, asa voiam eu sa plec din tara. Visul meu de-o viata era sa traiesc la malul marii, sa am soare si caldura mereu.
Totul a culminat cu faptul ca intr-o zi mergeam pe strada de la Piata Iancului catre Dristor si la un moment dat mi-a venit sa vomit si aveam senzatia de sufocare (fara sa sufar de vreo boala). Am inchis ochii si mi-am imaginat ca plec si asa am reusit sa ma linistesc. Dar era mereu vocea aia care imi spunea continuu ca eu trebuie sa traiesc afara.
Cand inima si mintea iti cer sa faci ceva si ratiunea se opune apare boala. Nu trebuie sa creada nimeni nimic, ci doar sa observe. De la incidentul asta a trecut o luna si in aprilie am fost cu mama intr-o vacanta in Creta. M-am speriat de cat de multe deja-vu-uri am avut intr-o saptamana. Totul mi se parea cunoscut ca si "acasa", desi nu fusesem niciodata in Grecia sau Creta. Cateva luni mai tarziu mi-am facut bagajele si am plecat definitiv, in Creta. Aveam soare, aveam apa, eram fericita. Am plecat eu si 72 kg de bagaje, fara sa cunosc pe cineva, fara sa stiu limba, fara sa am prieteni. Atunci a inceput viata mea. Aveam 28 de ani, iar de atunci am pus piciorul in 63 de tari si calatoria continua...
3. Unde e acasa?
Peste tot in lume. Acum baza e in Singapore unde am si compania, dar acasa numesc orice colt de lume. Acasa e Asia de sud-est unde traiesc de doi ani, teoretic si Romania unde m-am nascut, dar din pacate nu o vizitez prea des. Acasa a fost Brazilia, unde am stat mai mult de 6 luni, Dubai unde am stat cativa ani, Malaezia, Singapore, Bali, acum urmeaza Japonia, Australia si America, deci peste tot sunt acasa. Am o casa mare cat tot pamantul haha
4. De la cine ai furat meseria de calator?
Nu am furat ci m-am nascut cu meseria gata stabilita. In clasa a V -a am excelat la geografie si am calatorit imaginar in fiecare tara despre care invatam, ca apoi in jur de 20 de ani sa am prima iesire in afara tarii la Monaco.
5. Care e cel mai interesant om intalnit pe drum?
Nu e doar unul si nu stiu daca e de pe drum, dar sunt oameni care m-au pus pe mine pe drumuri si care mi-au schimbat directia destinului intr-un mod fabulos. Joey Yap e unul dintre ei. L-am intalnit in octombrie si in noiembrie ma mutam in Kuala Lumpur sa studiez Metafizica Chineza. Fostul meu iubit care a tras de mine sa aplic la cea mai mare companie aeriana din lume, sa-mi urmez visul si sa lucrez in aviatie.
Pe drumul vietii parintii mei sunt cele mai misto persoane pentru ca mi-au dat libertate si m-au sustinut tot drumul de pana acum, in tot ce am facut. La un moment dat cred ca am sa scriu o carte cu toti oamenii care au avut un impact puternic in viata mea. Dar peste cativa ani. Nimic nu e intamplator si toti oamenii pe care-i intalnim in viata vin cu un rol mai placut sau mai putin placut. In Metafizica Chineza poarta denumirea de Noblemen.
6. Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat de când ai plecat in lume?
In Creta (la inceput de drum), am supravietuit o luna si jumatate cu portocale, anafura si apa si tot atunci am aflat ca Dumnezeu exista. La momentul respectiv am considerat-o o experienta groaznica, dar daca nu o aveam, nu cresteam, nu ajungeam unde sunt azi. Nu as fi descoperit nimic din ce stiu acum. Atunci am dat prima proba de rezistenta pentru dorinta mea de a sta unde imi doream si atunci am simtit pe pielea mea ca exista ceva mai puternic care ne asculta. A fost epic.
7. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Cand nu sunt in avioane, o zi obisnuita incepe intre 4 si 10 dimineata. Atunci sunt orele mele cheie cand fac cea mai mare parte din munca. O zi de "rutina" se desfasoara pe Skype, Facebook, mailuri, texte, avioane, discutii cu oamenii de pe unde sunt, mancarea si bauturile locului.
8. Ce colturi ascunse din lume ai descoperit pana acum? care ti-e cel mai drag?
Pentru mine lumea intreaga e fabuloasa. Nu o pot imparti. Creatorul ei a facut-o in asa fel incat absolut tot ce avem nevoie gasim aici pe pamant. Asia de Sud-Est este acasa. De fapt Singapore e locul unde m-am stabilit de un, unde am si compania si este locul exact asa cum trebuie si cum am vrut - pozitionat geografic, perfect, de unde ai posibilitatea sa zbori oriunde in lume si mai ales in imprejurimi. E o tara bogata, cu un standard de viata ridicat si pentru moment e perfecta pentru businessul pe care-l construiesc. Africa e fabuloasa, India e magica! Grecia e in suflet. Singapore e prezentul, China inseamna intelepciune.
9. Care e stilul tau de calatorie?
Stau mult intr-un loc - doar asa poti simti si intelege. Cand imi place ma mai intorc. Calatoresc smart-casual, de obicei depinde unde ma duc si ce intalniri am. In general prefer hotelurile sau Airbnb.
10. Ce citesti?
Metafizica Chineza, spiritualitate, si mult online business.
11. Ce-ți lipsește de acasă?
Nimic. Doar de parinti mi-e dor, dar vin ei la mine.
12. Dacă-ți ziceam acum 5 ani că viața ta va arata ca azi ce mi-ai fi zis?
Te-as fi crezut. Arata mai bine decat visam eu acum 5 ani.
13. Vreau să fiu ca tine. De unde încep?
Trebuie sa intelegi ca nici o scoala si nici un om nu-ti pot da experienta pe care ti-o da calatoritul. Sa vezi lumea asa cum e si nu doar din citit, internet si spusele altora e o diferenta colosala. Nu poti evolua stand intr-un singur loc oricat de mult te-ai autoeduca. Cand iesi in lume si experimentezi, TU nu mai poti crede toate balivernele din media. Traieste tu, nu asculta doar ce au trait altii. Realitatea sparge orice bariera pe care ti-a dat-o familia, educatia sau societatea etc... Deci mergi in lume si vezi, asta e cel mai mare dar pe care ti-l poti oferi pentru propria ta evolutie.
Cum am inceput eu: faci o lista vis-a-vis de dorinta ta cea mare. La doua dimineata iei o foaie de hartie, o imparti in doua, scrii "pro si contra" si te apuci si o completezi sincer vreo doua zile cu tot ce iti vine in cap. Vezi care lista e mai lunga. Eu nu am putut face lucruri care nu mi-au placut. Cand a fost cazul sa fac compromisuri, n-am rezistat sa le fac. Stiu pe de alta parte ca nu toata lumea e cladita ca mine, deci fiecare trebuie sa vrea sa se vada asa cum e cu bune si cu rele. Cand iti cunosti Yin-ul si Yang-ul multe se simplifica.
Sa inveti sa rezisti cand ti-e greu pentru ca greul nu-i permanent, sa crezi in tine cand nu ai pe nimeni sa te ajute, sa vrei sa cunosti si sa intelegi cu ce calitati te-ai nascut, apoi sa le folosesti la maxim. Daca stiam cand am plecat, ca exista ceva atat de puternic, ca Metafizica Chineza si meditatia care te pot ajuta imens, nu mai treceam prin toate incercarile, sau daca trebuia sa trec, n-as mai fi suferit atata.
Cand stii, chiar si lucruri nefavorabile prin care trebuie sa treci, cand stii solutiile, negativul se estompeaza mult . Totul e sa vrei sa intelegi. Si daca nu vrei sa intelegi te va arunca viata in tot felul de probleme, pana o iei razna si ai sa incepi sa cauti sa intelegi. De aici nu pleci vreodata fara lectii.
Alexandra Bîrlădianu
Locație curentă: Ticino, Elveția
1. Cine ești și cu ce te ocupi?
Alexandra, Alexa, Luxi, Uți. Am crescut în Ciurea, un sat de lângă Iaşi unde toată lumea “cunoaşte” pe toată lumea. Sunt specialist în comunicare şi “am crescut” profesional în două multinaționale şi două ONG-uri. Acum fac o specializare online în “Social Sector Leadership”. Între timp îmi caut job “serios” dar o iau lejer. Anul trecut am fost 11 luni în Mumbai, unde am lucrat cu un ONG pentru protecția copilului. Îmi va fi greu să găsesc un job care să îmi ofere o experiență la fel de frumoasă și nu vreau să mă grăbesc.
2. De ce ai plecat din România? Începutul poveștii tale pe drum e:
Am plecat din România în 2009 pentru un internship AIESEC în Ghana. M-am îndrăgostit de Cape Coast şi Nzulezo, Ada Foah şi Kokrobite, de oameni, bijuteri, artă, de port-ul tradițional și de ciocolata locală. Nu mă înțelege greşit, a fost greu! Nu foarte greu, dar greu. Am fost jefuită la 5 minute de casă, am făcut malarie de doua ori plus alte poveşti amuzante şi mai puțin amuzante, dar a fost momentul în care am înțeles că mă pot baza pe mine în orice situație. Şi am crescut în 6 luni cât alții în 10 ani :P
3. Unde e acasă?
Acasă e în inima mea… şi inima mea e în multe locuri. Taiye Selasi are un TED Talk foarte fain, Don't ask where I'm from, ask where I'm a local, unde vorbeşte în numele oamenilor "multi-locali", care se simt acasă în orașul în care au crescut, orașul în care trăiesc acum și, poate în alte unul sau doua locuri. Spre sfârşitul discursului vorbeşte despre faptul că de multe ori este întrebată dacă are de gând să se întoarcă în Ghana. Ea spune că merge în Accra în fiecare an dar că nu se poate întoarce în Ghana. Ţara în care tatăl ei s-a născut nu mai există. Nu putem să ne întoarcem într-un loc şi să îl găsim exact la fel cum l-am lăsat. Ceva, undeva, întotdeauna va fi schimbat, mai presus de toate, noi înșine.
Acasa e Iaşi şi oamenii dragi de acolo. Acasă e şi Bruxelles, deşi nu mai trăiesc acolo din 2014. Acasă sunt Accra şi Mumbai, acasă e o cafenea mică mică din Chiang Mai, acasă e plimbarea din Bondi la Coogee. Stockholm, Lisabona, Rovinj, Bangkok, Florianopolis, Goa, Wadala slum, şi pot continua, în toate m-am simțit ca acasă şi am lăsat o bucațică din mine… Nu pot să aleg doar un loc. Nu mă pot limita nici măcar la două sau trei :)
4. De la cine ai furat meseria de călător?
Din cărți :) Poveşti nemuritoare rusești, Aventurile lui Winnetou, Ocolul pamântului în 80 de zile, Shōgun… cam asta citeam în clasa a 5-a când mi-am jurat solemn că voi călători în toată lumea… Aveam ~22 de ani când am ieşit din ţară prima dată, a fost o călătorie cu autocarul de vreo 3 săptămâni, dormeam destul de mult în scaun, vreo 42 de tineri înghesuiți… Nu o să uit niciodată coada la baie la benzinării… :) Chiar și așa, știam că vreau să revin în toate locurile respective şi să am libertatea să îmi fac bagajul şi să plec dacă îmi doresc.
5. Care e cel mai interesant om întâlnit pe drum?
Maggie în Tangier!
Maggie are un B&B în Tangier, un loc cu foarte mult caracter și multe povești, la fel ca ea. Am cunoscut-o în 2012, avea 68 de ani şi locuia în Tangier de 18. Ne-a povestit despre aventurile ei în India, Spania, Lebanon, Hong Kong, US și Canada, și am ascultat-o cu sufletul la gură, e un adevarat “storyteller”. Mi-a plăcut cel mai mult modul în care priveşte ea viața, și curajul de a trăi. Îmi imaginez că acum 40-50 de ani nu era foarte ușor pentru o femeie să călătorească singură și să câştige un venit care să îi asigure o viața independentă. Maggie şi casa ei sunt un loc unde îmi doresc mult să revin…
6. Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat de când ai plecat în lume?
Adaptarea la anumite aspecte ale culturii nord indiene în 2010 în New Delhi. Am învățat între timp că New Delhi nu este reprezentativ pentru toată țara. Eu veneam după 6 luni în Ghana, unde faptul că eram diferită nu însemna nimic. Mergeam pe stradă şi nu se uita nimeni la mine de două ori. În New Delhi şi Gurgaon era complet opus. Nu aveam un salariu foarte mare şi încercam pe cât posibil să folosesc mijloacele de transport în comun. Am trecut printr-o serie de incidente neplăcute, de la bărbați care se uitau la mine foarte insistent sau care încercau să mă atingă, până la o altercație cu un şofer de rickshaw care m-a lăsat un pic traumatizată. Plus întrebarea “Ești model?” care mie mi se părea absurdă având în vedere că am 1.62m. Până mi s-a explicat că era un fel de cod pentru prostituție… Mumbai anul trecut a fost o experiență complet diferită. Şi am lucrat şi în slums, am luat trenul local și autobuzul, am mers pe stradă la două dimineața singură, etc. M-am simțit mai în siguranță în Mumbai decât în zeci de alte locuri unde am fost, inclusiv Bruxelles si New York.
7. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Hehe… acum sunt în vacanţă :) Deci noul meu normal… Citesc ştirile orice s-ar întâmpla, oriunde mă aflu. Beau cafea cu lapte şi miere. Fac yoga. 6-8 ore lucrez la diverse proiecte, fie învăț, fie freelance. Îmi dezvolt repertoriul culinar urmărind-ul pe Jamie Oliver pe YouTube. Iubesc să mănânc şi gătesc aproape zilnic. Joc sah şi monopoly. Dorm 8 ore pe noapte. Nu mă uit la televizor. Nu am două zile care arată fix la fel.
8. Ce colțuri ascunse din lume ai descoperit până acum? Care ți-e cel mai drag?
Până acum am fost în 32 de țări și am locuit în 4. În Brazilia am fost de două ori şi m-am îndrăgostit de Florianopolis. În Australia mi-a placut mult Richmond, e un sătuc istoric în Tasmania, şi plimbarea de două ore de la Bondi la Coogee. În Wellington, Noua Zeelandă, ne-am urcat în tren, am mers două ore şi ne-am uitat pe geam. Am ajuns într-un sat unde am descoperit “The wool shed”, muzeul național al oilor şi al tunsului. O să mă întorc mereu cu drag în Varanasi și Rishikesh. Thailanda este un altfel de iubire a vieții mele. E greu să mă hotărăsc.
Dar daca ar fi sa aleg doar unul… Nzulezo în Ghana. E un sat construit în întregime din lemn, pe apă. Poate fi vizitat o dată pe săptămână și poți ajungi acolo doar într-un canoe. E magic!
9. Care e stitlul tău de călătorie?
Backpacking. Nu mai mult de 7kg ca să pot lua rucsacul în cabina în orice avion. Youth Hostels şi Airbnb. Un mix de activități de turist și suficient timp să descopar locuri şi oameni de-ai locului. Nu îmi place să mă grăbesc.
10. Ce citești?
Acum citesc “Poor Economics: A Radical Rethinking of the Way to Fight Global Poverty” de A. Banerjee și E. Duflo. E o super carte. Şi Luckiest Girl Alive de J. Knol. Am început-o după ce am citit eseul scris de autoare în Lenny… Lenny e un fel de scrisoare/newsletter şi îmi place la nebunie; DOR, deși din păcate o cumpăr numai când vin în țară; Marie Claire, de obicei ediția UK, plus Digi24, Biziday, The Guardian, Time, Intelligent Life din martie anul acesta “reimagined” ca 1943, etc.
11. Ce-ți lipsește de acasă?
Puiul cu smântână făcut de mama, cireșele de la noi din livadă şi prietenele mele din Iași.
12. Dacă-ți ziceam acum 5 ani că viața ta va arăta ca azi ce mi-ai fi zis?
Fix acum 5 ani (1 aprilie 2011) mă întorceam din New Delhi în România… Îmi tremura inima în aeroportul Indira Gandhi deoarece eram ieşită din viză cu 1 zi și nenea de la ghișeu nu înțelegea de ce aveam scris un permis de ieşire din tară cu pixul pe pașaport. Întâi mi-a spus că nu pot să plec. Apoi m-a lăsat să aştept acolo și s-a întors după o eternitate să îmi spună “You can go.” Eu deja mă imaginam în închisoare… Senzații tari.
Cu 5 zile înainte le trimiteam acest mail prietenelor mele din Iaşi, care organizau o întâlnire: “Nu vreți sâmbătă ca să fiu și eu? […] eu sunt într-un tren indian acum, mă îndrept spre Delhi și lucrez la un proiect. E tren din ala supra etajat, cum e cuşeta la noi dar mai puțin comfi... oricum nu e rău :D am fost la Amritsar, la Golden Temple şi sunt super încântată. E absolut superb, o experienta aproape mistică :D”
Acum cinci ani ți-aş fi spus că “deja am prins microbul” și nu există cale de întoarcere. Nu regret nimic :D
13. Vreau să fiu ca tine. De unde încep?
Întreabă-te ce te face fericită și fă lucrul respectiv.
Andreea Ceteraș
Locație actuală: Bali
1. Cine ești și cu ce te ocupi?
Sunt Andreea (mă găsești pe Instagram: @andreea0010).
Ocupație prezentă: vând bere în Bali și în alte insule din Estul Indoneziei, deși câteodată o dau gratis dacă e cu scop nobil.
2. De ce ai plecat din România? Începutul poveștii tale pe drum e:
Am plecat în Indonezia în 2013, la cateva săptămâni înainte de a împlini 30 ani.
Începutul poveștii a fost în imaginația mea cu mult timp înainte, fantezii despre aventuri în locuri necunoscute, cu natură neobișnuită și oameni din culturi diferite. Când eram copil, credeam că o să merg prin lume când o să cresc mare. Am crescut mai mare și am amânat visele pentru un moment mai bun. După ce am crescut și mai mare, m-am gândit că trebuia să fi călătorit înainte, când eram mai tânără și cu mai puține responsabilități
Presupun că mi-a venit greu să mă împac cu gândul că lucrurile la care visez nu se vor împlini niciodată și că peste mulți ani mă voi uita în urmă și voi realiza că nici măcar nu am încercat. Mi-am dat seama că am crescut deja mare. Dacă vreu cu adevărat să plec într-o aventură, nu mai pot amâna și depinde de mine să fac lucrurile să se întâmple.
Apoi totul a curs natural: am vorbit cu români care erau deja în Indonezia, am cumpărat biletul de avion, dus-întors: dus - cu dată fixă peste o lună, întors – cu cea mai îndepărtată dată permisă de site-ul companiei aeriene. Mi-am dat demisia de la job. Am ales lucrurile de care voi avea nevoie în următorul an și care pot încăpea într-o valiză. Dintr-o dată m-am simțit ca un personaj dintr-o poveste, care pleacă să exploreze lumea. Nu am știut dacă o sa mi se potrivească acest rol sau nu, aveam așteptări foarte scăzute și eram pregatită să mă întorc mai repede decât estimasem, în caz că nu mă pot adapta.
Dar s-a dovedit că începutul poveștii mele de drum a fost sfârșitul poveștii mele așa cum o știam înainte, pentru că m-am îndrăgostit de Indonezia.
3. Unde e acasă?
Cred ca acasă e locul dupa care îți cam vine să plângi când îl părăsești. Cel mai acasă pentru mine e Baia Mare in Maramureș.
4. De la cine ai furat meseria de călător?
Ceea ce a contat cel mai mult a fost faptul că, prima dată când am plecat în călătoria de 1 an prin Indonezia, am avut pe cineva lângă mine cu vise similare. Cu mai mult “can do attitude” decât mine. Și cu o aversiune mai scăzută față de risc decât mine. Un partener de povestit/aberat despre cum ne imaginăm călătoriile, senzațiile, peisajele, stilul de viață. La un moment dat, am început sa observăm oportunități reale, să ne încurajăm unul pe altul, să căutăm mai activ informații și, în final, am plecat împreună.
5. Care e cel mai interesant om întâlnit pe drum?
Din când în când, mai întâlnesc câte o persoană cu povești de viață vrednice de filme cu Leo DiCaprio. Filme de toate genurile, romance, horror, adventure, documentary, fantasy…
Însă viața e în fiecare zi și dau mereu peste cineva care mă impresionează prin simplitatea și seninătatea cu care privește prezentul. De exemplu, e un nene care lucrează în compania mea, pe minimul pe economie, micuț, mai micuț de statură ca mine, încarcă și descarcă zilnic lăzi grele cu bere… Dacă îi zic pe o vreme toridă “Bună dimineața, cum merge azi?”, îmi răspunde cu ditamai zâmbetul “Foarte bine, sănătos, fericit!”. Aproape că era să mă plâng de căldură, de blocajele în trafic, de vreo treabă care nu a ieșit cum trebuie ...dar îmi trece și mă simt și eu sănătoasă și fericită. Cei mai interesanți oameni pe care i-am întâlnit sunt cei care au atît de puțin, dar găsesc motive să zâmbească.
În final, persoana pe care încerc să o fac suficient de interesantă ca să nu mă plictisesc cu ea în următorii 80 ani, pe oriunde m-oi duce, sunt eu însămi (da, adunat cu vârsta mea actuală, dă peste 110 ani hehe, cred că o să ia ceva timp).
6. Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat de când ai plecat în lume?
Frica de eșec, că “I will fuck up!”.
7. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Abia aștept să mă trezesc de dimineață!
Într-o zi în care lucrez, fac un mix din următoarele: pui picant balinez (“ayam betutu”), îmi fac agenda și îmi dau singură taskuri, dans cu scuterul prin trafic, întâlniri prin Bali, mă mai oprește poliția să vadă dacă am permis (cu premiza că n-am, dar am!), ignor sau răspund de vreo 3 ori pe zi la întrebarea primită de la necunoscuți “Cum te cheamă și unde te duci?” Yoga în unele zile (o treabă pe care am început-o recent, e destul de amuzant).
Vine seara, îmi dau seama că, la naiba, iar m-am bronzat cu forma tricoului si cu ceasul pe mână în trafic, ies la un cico cu vecinii, inot sau mă uit la Star Trek.
Iar în weekend, dacă nu am vreun eveniment legat de muncă, merg undeva în natură sau petrec timp cu cei câțiva prieteni pe care îi am în jur. Sunt foarte recunoscătoare să am aproape oceanul, munții, jungla, templele, barurile, restaurantele, lanurile de orez, localnicii, călătorii, arta… Bali nu e de top în niciunul dintre aceste elemente luate individual, dar mixul e magic.
8. Ce colțuri ascunse din lume ai descoperit până acum? Care ți-e cel mai drag?
Am călătorit prin locuri mai greu accesibile și mai izolate, am dormit sub cerul liber pe plaje pe care nu mai era nimeni sau m-am plimbat prin cladiri părăsite, cu vegetația străbătând pereții. Dar nu am facut nimic demn de Indiana Jones. Nici nu am văzut multe țări, poate doar am aprofundat anumite zone în Indonezia.
Colțul din lume pe care l-am descoperit după ce am ajuns in Asia este lumea subacvatică. În Indonezia am luat certificarea pentru diving, o activitate care mi-a deschis o poartă spre o altă lume care trăiește paralel cu noi sub nivelul mării.
Mi-ar plăcea să mă întorc pe Pulau Hatta (Insula Hatta) în Arhipelagul Maluku. E una dintre “Spice Islands”, cu păduri de nucșoară, cuișoare si scorțișoară. Nu prea există cazare, dar sătenii pot să îți ofere o cameră, pește de 3 ori pe zi și electricitate până pe la 9 seara. Este unul dintre cele mai fermecătoare locuri, iar snorkeling-ul e cel mai uimitor de până acum.
Colțul cel mai drag e însă tot acasă, pe deal la Strâmbu-Băiuț, în Maramureș, de unde văd tot satul.
9. Care e stilul tău de călătorie?
Am adoptat multe stiluri de călătorie până acum. Și apoi mi-am dat seama că, de fapt, stilul e cel care diferențiază călătoria de vacanța turistică.
Locuiesc în Indonezia de 2 ani și jumătate. Primul an, am călătorit.
După aceea, programul meu a depins din nou de un job, chiar dacă este un job în Bali. Așa că am explorat prin apropiere sau am mers în vacanțe (turistice). Foarte diferite cele 2 experiențe și ambele merită.
Premisa pentru a călători este timpul. De aceea nu puteam călători cât timp aveam un job clasic in România. Pentru mine călătoria înseamnă să stau printre localnici pentru o perioadă mai îndelungată, să manânc ce manancă oamenii din zonă, un buget mai scăzut, să o rup un pic în limba locală. Comparativ cu standardele de igienă, zgomot, intimitate, siguranță cu care am crescut și cu care am fost obișnuită în România, Indonezia a însemnat un downshifting în confort și, pentru unii oameni, confruntarea cu această realitate poate fi șocantă.
Cand sunt pe drumuri, călătoresc light. Am un rucsac de 37 litri. Dacă merg într-o călătorie de 40 zile e la fel de plin ca pentru o călătorie de weekend. Știu că nu poate cântări mai mult de 10-11 kg când e încărcat la max.
Cazarea… Couchsurfing este o platformă bună pentru a călători ieftin dar mai ales pentru a te împrieteni cu oameni de-ai locului. Daca nu, de obicei caut cazare ad hoc după ce ajung la destinație, mergând pe străzi, vizualizând camere și vorbind cu gazdele. Nu caut mult confort, dar caut să fie curat.
Încerc să evit capcanele pentru turiști și grupurile organizate.
Indiferent dacă e călătorie sau vacanță, nu prea planific ce o să fac. Am o idee în mare cam cât o să stau, cu posibilitate de scurtare sau prelungire, după caz. Citesc Lonely Planet. Vorbesc cu localnicii. Cam știu ce ar fi interesant în zonă, dar nu fac niciun plan pe zile si ore. De obicei iese bine. Am încredere.
10. Ce citești?
Science fiction.
Dar acu nu am carte SF, citesc Freakonomics (Steven D. Levitt & Stephen J. Dubner) și tocmai ce am cumpărat din limitata librărie în engleză din Bali: “Best of Singapore Erotica”. Ulala!
11. Ce-ți lipsește de acasă?
Îmbrățișarea oamenilor dragi, iaurtul, vinul, brânza, apa minerală, trotuarele, frigul, zăpada, cireșele, pâinea caldă, prăjiturile, teatrul, cada de la baie (alias vana pentru cititorii maramureșeni), internetul.
12. Dacă-ți ziceam acum 5 ani că viața ta va arăta ca azi ce mi-ai fi zis?
În 2011? Ți-as fi zis că mă confunzi.
13. Vreau să fiu ca tine. De unde încep?
Scrie-mi.
* Găsești toate părțile proiectului #Femei pe Drum aici:
1. http://www.desireehalaseh.com/blog/femei-pe-drum-dubai-peru-si-uk
2. http://www.desireehalaseh.com/blog/femei-pe-drum-africa-de-sud-bali-si-india-partea-ii
3. http://www.desireehalaseh.com/blog/femei-pe-drum-indonezia-himalaya-si-milano
4.http://www.desireehalaseh.com/blog/femei-pe-drum-medellin-california-si-ubud