Costul vieții
/India e umană. Miroase sălciu, sărat, a flori și a acru pe alocuri. Mă vede: trăgând după mine o valizoaie cântărind nici mai mult nici mai puțin greutatea mea în boarfe, tocuri, gel de duș și bețișoare de ureche (merg la sigur, nu-i de joacă). Pune mâna pe mine: mă împinge mai în față, mă stoarce ca pe o lămâie suculentă, îmi da una după cap. Mă degustă curioasă, pe jumate flămândă, pe jumate dezgustată. Îmi ascultă ritmul cardiac de iepure scăpărat și râde cu dinții la vedere: te mai codești mult? Bine ai venit acasă!
Read More