Femei pe Drum. Siria și Maya in wanderland

Cezarina Pomojnicu

Locație curentă: România

1.    Cine ești și cu ce te ocupi?

Genealogic vorbind, stranepoata Mariei, nepoata Dumitrei, fiica Elenei, sora Adelinei si mama Mayei, si asta numai dupa mama. Nascuta si crescuta in Alexandria cand inca exista cinematograf* si bunicile impleteau ciorapi si pulovere de mohair la gura sobei. 

Am studiat araba la Universitatea Bucuresti, iar dupa facultate am plecat la Damasc timp de 3 ani cu o bursa guvernamentala. Fix in ultimul an de bursa, a izbucnit razboiul din Irak si pentru o perioada scurta Saddam Husein a deschis granitele pentru strainii care doreau sa participe la actiunea “scuturi umane”, menita sa protejeze locatii strategice impotriva bombardamentelor trupelor coalitiei americane. Si cum pentru mine era singura oportunitate sa vizitez vestigiile Babylonului si ale Ninivei, nu am stat prea mult pe ganduri.  Nici la Ninive (actualul Mosul) n-am ajuns si nici n-am impiedicat inevitabilul, dar m-am indragostit de un rapsod idealist care studia araba tot in Damasc si care anima serile la centrala electrica din Baghdad, pe care, chipurile, o aparam cu trupurile noastre. Impreuna am plecat la Cairo unde se inscrisese la “Sorbona sub palmieri”, cum ii placea lui s-o numeasca, era de fapt o filiala Paris 1 la Cairo. Dupa 2 ani destinele noastre s-au separat, iar eu am luat calea Marocului unde am lucrat in industria hoteliera de lux, in marketing, vanzari si management operational timp de 7 ani. In 2017 m-am reintors in Romania si am lansat Boots and Roses, o companie de travel design unde expertiza si experienta mea profesionala se intalnesc cu pasiunea nestavilita pentru calatorii.

• Cinematograful “Patria” din Alexandria, construit in 1937 a ajuns in paragina dupa revolutie, cufundand orasul in 2 ere, inainte si dupa Cinematograf.

2.    De ce ai plecat din România? Începutul poveștii tale pe drum e:

Pai mai intai am plecat sa ma scolesc, apoi sa ma regasesc (dupa povestea de dragoste esuata) si mai apoi pentru a finanta un proiect la care visam de cand am conceput-o pe Maya (fiica mea de 7 ani) sau poate chiar din copilarie: o calatorie de un an in jurul lumii. Sa umbli teleleu, fara grija zilei de maine, timp de 12 luni. Unii o incearca ca pe o terapie, altii din curiozitate, eu din amandoua, la pachet cu sansa pretioasa pe care i-o ofeream Mayei de a experimenta, invata si aprecia lumea asta asa cum e ea: #nofilter 

3.    Unde e acasă?

Acasa e in Bucuresti, in Tineretului, “Strada Sperantei” la etajul 7, cu vedere la lac. Acasa langa cei dragi care sunt alaturi de tine neconditionat si uneori chiar nejustificat. Un sentiment de apartenenta te inceraca si cand te intorci in locurile unde ai zabovit ani buni, unde nu ai nevoie de Google maps ca sa gasesti piata de peste sau brutarul cel mai iscusit.

4.    De la cine ai furat meseria de călător?

Cred ca in noi romanii zace dorul de duca mai abitir decat in alte natii. Poate doar Corea de Nord sa ne doboare in concentratie. Cred ca ingradirea libertatii de miscare din perioada comunista a dat nastere la un popor care a visat o mare parte din viata, daca nu toata viata, la meleagurile despre care doar citise in carti. Iar eu, ca orice roman nascut in anii ’80, nu ma dezic de mostenire. Calatoresc ca bezmetica de cate ori am ocazia.

5.    Care e cel mai interesant om întâlnit pe drum?

Desi calatoria noastra prin lume a fost un combo de oameni interesanti care ne-au modelat caracterul si personalitatea subtil si inconstient (mai ales pe-ale Mayei care sunt ca o plastilina proaspata si maleabila), daca ar fi sa aleg persoana la care ma raportez ca om si pe care o admir foarte mult, aceasta ar fi Simona, o prietena draga, care nu a incetat niciodata sa ma uimeasca cu usurinta cu care ia viata in piept fara sa se dea batuta. Ea este stacheta la care visez sa ajung si eu intr-o zi. 

6.    Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat de când ai plecat în lume?

Nu imi amintesc de provocari insurmontabile sau care sa ma fi marcat in vreun fel in calatoriile si experientele mele prin lume. Insa, cea mai mare provocare personala a fost fara indoiala cand am aflat ca o voi creste pe Maya singura. E ca si cum te arunci din avion pentru o aventura minunata de sky-diving si paf, in drum spre pamant, realizezi ca nu se desface parasuta. Ori sfidezi legile fizicii si incerci sa planezi, ori te rogi sa nimeresti intr-un lac si sa faci scuba-diving. Acum, as zice, ca inca planez in cautarea unui lac.

7.    Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

Cat timp am lucrat la ultimul proiect, o zi obisnuita insemna munca de dimineata pana seara tarziu cu mici pauze de masa, cand imi aduceam aminte. Lucram cu pasiune si nu simteam timpul trecand, nici kilogramele crescand. De meditat, meditam in somn si tot in somn o imbratisam si pe Maya. Apoi a urmat anul de gratie cand, chiar de voiam rutina nu se putea. Iar acum, in timpul scolii, am o rutina hibrid mama/antreprenor, tot fara meditatii dar cu cateva tumbe prin casa ca sa nu ma descompun in fata calculatorului. 

8.    Ce colțuri ascunse din lume ai descoperit până acum? Care ți-e cel mai drag?

Siria ramane in topul preferintelor mele si sper ca dupa ce conflictul se va incheia si ma voi intoarce acolo, sa nu se dovedeasca a fi doar o simpla idealizare, precum gustul ciocolatei chinezesti din copilarie care in mintea mea bate cea mai tare ciocolata belgiana.

Etiopia vine si ea repede din urma. O tara care m-a uimit si scos din zona de confort mai mult decat oricare alta vizitata pana acum. Probabil cea mai atipica tara africana. Daca sunteti pusi in situatia de a calatori numai in 2 tari din Africa Subsahariana, Etiopia e musai sa fie una dintre ele.  Vietnamul m-a fermecat cu bucataria lui si cum sunt o gurmanda fara leac, de cate ori vreau sa plec undeva in vacanta verific cam cat costa si un zbor in Vietnam :)

9.    Care e stitlul tău de călătorie?

Nu imi place sa documentez o destinatie pana la epuizare inainte de ai trece granita. Asta nu face decat sa creeze asteptari, uneori nefondate, care pot duce la dezamagiri. E ca si cum ai proba ochelari cu dioptrii gresite, din curiozitate, iar dupa ce i-ai dat jos vezi lumea distorsionat. Asa ca obisnuiesc sa cumpar doar biletul dus si primele 2 nopti de hotel si sa hotarasc la fata locului cat stau si incotro ma indrept. Nu este intotdeauna cea mai ieftina varianta, dar diferenta face toti banii. 

10. Ce citești?

Doar ce-am terminat: Sapte ani buni de Etgar Keret iar acum citesc Singura pe drumul matasii de Sabina Fati. 

11.    Ce-ți lipsește de acasă?

Cand esti departe de casa iti lipseste TOTUL de acasa, chiar si tantarii care musca din tine cand iesi in parc, devenindu-ti frati de sange. Iar cand ESTI acasa, te gandesti cu nostalgie si jind la experientele cele mai dure si incomode din calatorii. Omul e un animal aparte care poate face din rahat bici si din cosmar euforie.

12.    Dacă-ți ziceam acum 5 ani că viața ta va arăta ca azi ce mi-ai fi zis? 

Exact acum 5 ani acceptasem ultimul meu proiect pentru a trai viata asa cum arata ea astazi. Asa ca te-as fi intrebat: Si peste inca 5 ani? Ce tare ar fi daca mi-ai si raspunde :)

13.    Vreau să fiu ca tine. De unde încep?

Nu cred ca vrei sa fii ca mine. Nici eu n-as vrea, dar n-am incotro. Vrei poate sa calatoresti si sa descoperi lumea, sa traiesti acel sentiment de libertate pe care ti-l dau calatoriile. Pentru asta e suficient sa transformi aceasta dorinta in prioritate; sa muncesti si sa rezisti tentatiei de a cheltui aiurea pe toate fleacurile o perioada de timp. Iar cand ai strans suficient (si sa nu crezi ca e nevoie de foarte mult), sa rezervi primul zbor catre destinatia la care ai visat toata viata, fara sa studiezi prea mult si mai ales fara sa dai crezare la tot ce gasesti scris pe net. Sa nu te gandesti la ce va fi si cum va fi, ci doar sa-ti pui fundul in avion si sa traiesti clipa cu tot ce iti aduce ea. Iar daca timpul si conjunctura iti permit, ia-ti numai un bilet dus si lasa-te purtata de val. Nici nu-ti imaginezi unde te poate duce. Apoi, cand Desiree iti va pune intrebarea “Dacă-ți ziceam acum 5 ani că viața ta va arăta ca azi ce mi-ai fi zis?”, sa-i raspunzi ca totul ti s-ar fi parut pura fictiune!

*CITEȘTE TOATE PĂRȚILE PROIECTULUI #FEMEIPEDRUM AICI.