Femei pe drum. Africa de Sud, Bali și India (partea II)
/
Femeia care a plecat în lume și căreia i s-a pierdut urma. Cea despre care se știu puține dar se spun multe. Cea care a muncit mult pentru o viață altfel. Cea care te inspiră să-ți lași casă, masă și familie. Ea e femeia pe drum. Și astăzi ai să o cunoști mai bine.
Am luat la întrebări cele mai mișto tipe pe care le cunosc pentru a afla de când, cum și de ce au plecat în lume. Dar mai ales să găsesc în sfârșit stolul de lebede negre pe care l-am tot pierdut pe drum.
Mirela Bunescu
Locație curentă: Africa de Sud
1. Cine ești și cu ce te ocupi?
Mirela. Pana am plecat la facultate am crescut intr-un satuc din Muntenia (Buzoeni, Calarasi) muncind la ferma cu fructe a parintilor mei. Sunt tare mandra de asta! Momentan calator al Africii de Sud.
2. De ce ai plecat din România? Începutul poveștii tale pe drum e:
In ultimi doi ani am tot fost pe drum, decizia de a pleca din Romania pe scurt este cam asa: Intodeauna am fost fascinata de Africa si documentarele pe care le urmaream cu sufletul la gura in fiecare sambata la Teleenciclopedia pe TVR1. De orele petrecute cu tata in fata atlasului invatandu-ma despre toate coltisoarele lumii.
Ianuarie 2015 - Cape Town, am venit in vizita doua saptamani la un prieten care apoi s-a transformat in a imi fi iubit, ceea ce m-a facut sa ma intorc pentru o luna si jumatate la doar o luna si jumatate dupa prima mea vizita. A fost randul lui sa vina dupa mine, insa intr-un Eurotrip toata vara, terminadu-se cu o cerere in casatorie on top of Eiffel Tower, am acceptat si am decis sa ma mut si sa descopar pentru cateva luni Africa de Sud.
3. Unde e acasă?
Am fost pe drum atat de mult incat pentru mine acasa are multe intelesuri. Copilaria - acolo unde sunt parintii mei, acum - acolo unde si logondicul meu este, in Copenhaga - acasa este o mica pizzerie in Vestebro. Ideea de acasa evolueaza odata cu mine, acolo unde ma simt fericita.
4. De la cine ai furat meseria de călător?
Meseria de calator, cu siguranta de la ai mei, mereu ne-au luat in toate vacantele si drumetiile, nu exista coltisor din Romania in care tata sa nu ne fi dus. Curiozitatea parintilor a fost contagioasa, si curiozitatea aia nu va fi vindecata atat timp cat sunt locuri de explorat.
5. Care e cel mai interesant om întâlnit pe drum?
Am intalnit oameni, iar de la fiecare am invatat cate ceva intodeauna. Spre exemplu un om de 65 de ani, gay care isi traieste viata in acelasi mod. A calatorit peste tot, momentan casa lui este intre Paris si Cape Town, sedeaza persoanele torturate de dentist, asta din profunda lui pasiune pentru narcotice. Eu l-am cunoscut in Paris, aveam o durere incredibila de masea, ce nu imi trecea doar cu calmante, asa ca imi trebuiau ceva antibiotice.
6. Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat de când ai plecat în lume?
Africa de Sud - am realizat ca viza mea tocmai ce expirase de doua zile si nu am mai putut aplica pentru o extindere, in momentul ala mi-am dat seama ca am incalcat o lege ceea ce nu a fost un sentiment placut, incertitudinea situatiei m-a traumatizat. In continuare incerc sa rezolv problema de mai bine de 6 luni, iar abia de o luna am reusit sa aplic pentru o cerere de a imi aproba o extinderea a vizei, si de nu a fi banata pe 5 ani.
7. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Una dintre zilele mele obisnuite, sambata (Cape Town) imi iau cosul la brat si plec pe jos pe langa ocean pana la piata cu cele mai proaspete legume si fructe din oras. Atmosfera si oamenii de acolo imi dau o energie super faina. Seara intodeauna ies la o plimbare pe promenada, imi place sa privesc si sa ascult tot ce se intampla in jurul meu, iar apusurile nu le pot rata nicidecum.
8. Ce colțuri ascunse din lume ai descoperit până acum? Care ți-e cel mai drag?
Romania, traseul pana la Piatra Mare pe timp de iarna si o stana in inima pustietatii undeva pe langa Orsova. Amsterdam: Voldenpark (am gasit cateva colturi foarte ascunse, m-as intoarce cu dor la ele) iar in Africa de Sud: Diaz Beach.
9. Care e stitlul tău de călătorie?
Nu imi fac planuri. Gasesc locuri care ma atrag, citesc un pic iar apoi explorez. Cel mai placut lucru in viata este spontaneitatea. Sa intri in locuri cu putine asteptari si sa iesi de acolo coplesit este stilul meu de calatorie.
10. Ce citești?
Momentan citesc The Art of Loving.
In general despre calatorii, mancare sanatoasa si current events.
11. Ce-ți lipsește de acasă?
Familia. Muntii. Prieteni. Limba. Gradina parintilor.
12. Dacă-ți ziceam acum 5 ani că viața ta va arăta ca azi ce mi-ai fi zis?
Te-as fi crezut, am visat la asta de mic copil.
13. Vreau să fiu ca tine. De unde încep?
Fii tu insuti! Intodeauna sa visezi, visele de ieri sunt realitatea de astazi, realitatea de astazi inspira visele de maine.
Lena Holban
Locație curentă: Bali, Ubud
1. Cine ești și cu ce te ocupi?
Pai, sunt Lena si...sunt o exploratoare. Si un un digital nomad, mai nou. Lucrez online si remote, am imbratisat trend-ul asta de ceva luni cand mi-am dat seama ca e cam singura solutie viabila sa poti sta pe termen mai lung in Indonezia.
2. De ce ai plecat din România? Începutul poveștii tale pe drum e:
De ceva ani ma tot dispera un gand: cum se face ca ne trece viata asa usor pe alaturi si noi stam in acelasi loc, resemnati. Ma tot gandeam cum ar fi sa imi iau lumea in cap, sa plec de nebuna si sa vad cum o sa ma descurc intr-un mediu absolut nou. Si se face ca acum un an, mi s-a umplut paharul. Simteam ca frustrarea asta a mea nu mai are loc in mine si sa ca trebuie sa fac ceva, sa plec undeva, sa imi testez limitele. Si asa a fost: mi-am dat demisia de la locul de munca pe care il aveam, peste o luna mi-am luat biletul si la final de vara de 2015 dusa am fost. Destinatia: Bali. Nu stiam ce o sa fac, cum o sa ma descurc, unde o sa stau. Eram singura si, desi ma speria gandul asta pe alocuri, ma entuziasma mult mai mult.
3. Unde e acasă?
Greu de zis. Pana sa ajung in Bali, imparteam "acasa" intre Bucuresti si Chisinau. Acum, s-a complicat treaba :) Cred ca "acasa" nu e ceva constant , se schimba odata cu nevoile tale. Acasa e oriunde te simti "tu", unde simti ca ai energie si esti plin de viata. Azi poate sa fie o casa in Bali, o cafenea, un co-working space, o plaja langa ocean, un oras, o intreaga tara. Maine poate sa fie cu totul altceva, si e perfect firesc,
4. De la cine ai furat meseria de călător?
Hmmm, daca stau sa ma gandesc mai bine, a fost internetul de vina. De cand ma stiu m-am tot abonat la diverse pagini/newslettere/ grupuri de calatorit. Admiram pe oricine care pleca inafara Romaniei (eu pe atunci inca aveam nevoie de viza sa "ies" in Europa) si imi tot faceam liste in cap pe unde as vrea sa calatoresc si ce as vrea sa vad. Si cand momentul mult asteptat a venit, am tot plecat in city-breakuri (1-2 zile libere cuplate cu wekenduri), m-am aventurat pe oriunde am putut si m-a tinut portofelul.
5. Care e cel mai interesant om întâlnit pe drum?
Imi aduc aminte de prima experienta de Couchsurfing, in Genova. Eram eu si o prietena, si ne asteptam couchsurfer-ul in piateta centrala. A venit un tip aparent dubios, cu gluga, care fuma incontinuu si avea o engleza cam proasta, iar drumul catre casa lui ni s-a parut o vesnicie. Cand sa intram in bloc: un super bloc, cu covor rosu pe jos, iar apartamentul avea marmura pe jos, nshpe camere si totul in lux. Guido s-a adeverit a fi un tip super fain care a calatorit mai peste tot, care isi imparte zilele in viata de corporatist si catarari pe munte. Tin minte ca la el am vazut o camera decorata in stil balinez, ca sa vezi cum se leaga lucrurile.
6. Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat de când ai plecat în lume?
Sa cer si sa primesc ajutor.
Stiu ca suna ciudat si aparent simplu, dar nu e nicidecum simplu pentru cineva care s-a obisnuit sa fie independenta si in control in tot ce face. Si a fost o lectie foarte buna de asimilat, cu multe peripetii (fizice si emotionale deopotriva), pana cand cedezi si iti spui "this is it, I have to let go".
7. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Dupa ceva mult chin cu snooze-urile, sa zicem ca pe la 10-10 juma' sunt deja bine asezata intr-o cafenea cu internet bun si aer conditionat (nu de alta, dar la 30 grade numai a lucra nu iti este), cu Slack-ul si Email-ul deschis. Pe la pranz, fie ma intalnesc cu prieteni sa mancam impreuna, fie ma mai delectez cu un masaj sau inot un pic. Incerc sa imi pastrez un echilibru de online-offline si pe la 7 PM cam termin tot ce am de facut, iar dupa asta ajung in functie de ce se mai intampla prin Ubud: fie o (alta) cina cu prietenii, fie un eveniment social, fie o petrecere ori pur si simplu ajung acasa, mananc ceva rapid, si ma instalez pe acoperisul casei unde poti vedea atat de bine constelatii intregi.
8. Ce colțuri ascunse din lume ai descoperit până acum? Care ți-e cel mai drag?
Tot Bali e pe primul loc. Insula asta nu inceteaza sa ma uimeasca nici dupa 7 luni petrecute aici tot explorand. Cultura, oamenii, obiceiurile, clima, natura - totul e un mix numai bun de incercat. Imi aduc aminte cum m-am pierdut pe langa vulcanul Batur si am ajuns intr-un satuc vai de capul lui, cu oameni atat de luminosi si autentici. Evident, nu ne-am inteles decat prin semne, dar imi amintesc de acest batranel care insistat sa ma asez langa el la masa, sa beau "Bali kopi" si sa mananc un cartof dulce din gradina lui. Nu ne-am zis niciun cuvant, doar ne zambeam, dar mi-am dat seama ca era de-ajuns pentru el.
9. Care e stitlul tău de călătorie?
Backpacking. Si cat mai ieftin.
Mi s-a tras de cand eram studenta si nu prea aveam multi bani de calatorit, insa intre timp mi-am dat seama ca gratuitatile si experientele mai ieftine nu sunt de ignorat. Stilul de turist nu-i de mine, clar. Asa ajung sa dorm cu Couchsurfing-ul sau prin hosteluri unde poti socializa si afla lucruri uimitoare despre altii, asa aflu chestii ascunse de la locali si ascunse de blitz-urile chinezilor, asa explorez mai mult natura, asa sunt mai flexibila la schimbari. Si acum sa recunoastem, daca poti sa te bucuri de aceeasi calatorie la un pret mai mic, de ce n-ai face-o?
10. Ce citești?
Am pe noptiera un mix sanatos de beletristica, personal growth si spiritualitate. Citesc mai tot ce imi trezeste macar un pic interesul. Acum, ma ocup de o carte de Andrei Plesu, de una de Osho si de "The power of habit" (din nou).
11. Ce-ți lipsește de acasă?
Aaaaah, ce punct sensibil. MANCAREA, bineinteles! Si prietenii, si familia. Dar mancarea, in primul rand.
Stiu ca suna a disperare, dar asa simt cateodata cand ma uit la orezul pe care il adora si il mananca indonezienii in fiecare zi. Cum aici branzeturile, patiseria si vinul se considera lux, extrem de rar imi pot permite sa mananc din astea. Tot visez la branza de capra, cas, placinte, vin. Nici de la sarmale nu m-as da in laturi.
12. Dacă-ți ziceam acum 5 ani că viața ta va arăta ca azi ce mi-ai fi zis?
Pffff, daca imi ziceai acum un an nu te credeam. Lucrurile s-au miscat atat de repede si intens, ca nici nu mi-am dat seama cum m-am facut cu un nou stil de viata la capatul celalalt al lumii.
13. Vreau să fiu ca tine. De unde încep?
Nu ma consider speciala in niciun fel, tot ce am facut e sa aleg ce vreau nu ce trebuie. Si cand facem asta, magic happens!
Asa ca sfatul meu e sa iti stabilesti clar ce vrei, si sa nu renunti in niciun fel la asta pana nu te vezi acolo.
Cristina Dăuș
Locație curentă: București în drum spre India
1. Cine ești și cu ce te ocupi?
Sunt Cristina Dăuș și îmi place să cred că mă ocup cu visele de călătorie ale unor oameni (și cu ale mele, evident!). În limbaj mai practic organizez călătorii de grup sau private și de multe ori însoțesc oamenii în calitate de ghid, în special în America Latină și Asia. Sunt norocoasă: pot călători și când muncesc, chiar dacă stilul este diferit.
*** Pe Cristina și serviciile ei turistice le puteți găsi aici.
2. De ce ai plecat din România? Începutul poveștii tale pe drum e:
Totul a început cu organizația studențească AIESEC unde am cunoscut oameni fascinanți ce m-au inspirat să plec în lume.
Îmi doream să plec cât mai departe de România pentru a cunoaște o lume total diferită de a noastră. Îmi doream ca acest pas să îmi schimbe percepția asupra vieții, asupra lumii și să aibă un impact profund și definitoriu asupra mea. Nu vroiam să am doar un job normal și să astept pensia pentru a ajunge la capătul celălalt al lumii. Mai mult decât să călătoresc îmi doream să trăiesc lucruri extraordinare, să fac lucruri extraordinare și să înțeleg o cultură diferită dincolo de clișee. La nici 25 de ani m-am hotărât să plec pentru un an de zile în India.
3. Unde e acasă?
Acasă este acolo unde există oamenii pe care îi iubești. Întotdeauna.
Sunt norocoasă să am cel puțin trei acasă: București, Jaipur, India și Cusco, Peru.
4. De la cine ai furat meseria de călător?
Prima mea mare călătorie în lume am realizat-o singură. Și așa au fost și următoarele. Și acum dacă mă întrebi tot singură prefer să călătoresc și da, mă bucur total de călătoria mea solo. După anul în care am stat în India, am călătorit timp de șase săptămâni în Thailanda, Cambogia și Vietnam. Atunci am căutat luni de zile o persoană care să mă acompanieze dar nu am găsit. A trebuit să mă descurc singură cu cele câteva sfaturi primite de la alți călători.
Călătorul adevărat probabil s-a născut după ce într-un final am reușit să plec din Peru pentru o călătorie de cinci luni prin America Latină. M-am bucurat de fiecare moment ale acestei experiențe, am cunoscut oameni, am împărtășit vise, m-am bucurat de natură. Chiar imi părea bine că ”singurătatea mea” îmi permitea să fiu deschisă spre a cunoaște mult mai bine oamenii locului.
5. Care e cel mai interesant om întâlnit pe drum?
Imposibil de răspuns concret la această întrebare. Am întâlnit oameni care au fost invitați în Antarctica pentru un studiu de 2 luni, alții care au obținut dreptul de a studia viața sălbatică în Galapagos. (A fost prima dată în viața mea când mi-a părut rău că nu prea m-a interest biologia la școală!). Am cunoscut oameni care aveau mai mulți ”acasă”, și cu care m-am conectat imediat. Am cunoscut marinari ce au înconjurat globul și soldați ce au fost la război, dar și oameni care n-au plecat niciodată din regiunea lor. Am cunoscut oameni cu care am petrecut câteva ore dar am simțit că undeva cândva am fost suflete pereche. Am cunoscut localnici care au dat valoare unui loc și care mi-au schimbat percepția despre viața de acolo.
6. Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat de când ai plecat în lume?
Probabil cel mai dificil moment a fost să mă desprind de India. Mi-a luat cam… câțiva ani din viață și nici acum nu cred că mi-a trecut definitiv.
Și de asemenea nu am învățat cum poți să-ți iei La Revedere pentru totdeauna. Cum să te desparți de oameni care au fost în fiecare zi în viața ta, care te vor alături în continuare, dar de care te despart mii de kilometri.
7. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Nici o zi din viața mea nu prea seamănă cu alta. Sunt plecată cam 8 luni pe an de acasă, și in fiecare zi fac lucruri diferite.
8. Ce colțuri ascunse din lume ai descoperit până acum?
Definește ”ascuns”?! Te referi la off the beaten track? Vrei să povestim până mâine?!
O experiență care m-a marcat foarte mult a fost călătoria mea în jungla Amazonului, lângă Iquitos. Am insistat că vreau doar cazare la localnici (și nu la tourist lodge, pe care probabil ca l-aș fi obținut fără costuri suplimentare datorită faptului că aveam o poziție de management într-o companie de turism din Peru), am dorit să fie totul cât mai putin cosmetizat și cât mai aproape de realitate. Ba chiar două nopți le-am petrecut la un cort improvizat în junglă (pe două bețe am pus un plastic și dedesubt plasa de țânțari și salteaua). Am petrecut o saptămână în junglă, umblând de dimineața până seara în lung și-n lat, cu ghidul personal. Altfel probabil că rămâneam pe acolo și nu mai ajungeam să povestim acum. J Ne-am întâlnit cu mulți ”leneși”, maimuțe, șerpi, vipere, delfini roz, șopârle, tot felul de tarantule, șoareci și păsări și am luat în brațe o triboa și un caiman – nu, nu erau de la zoo. Valorez enorm această experiență pentru ca a fost momentul când natura a intrat complet în viata mea, o forță fără de care nu-mi pot imagina existenta. Cred cu tărie că Natura este Mama noastra, a tuturor.
Un alt moment superb din călătoriile mele a fost vizita pe Insula Paștelui. Trebuie să fii puțin nebun să te duci la ora 11 noaptea pe un drum total necunoscut, fără lanterne, ghidați doar de stele într-un loc ce se presupune că emană energie, ca să faci meditatie acolo. A fost minunat!
Acum privind inapoi, tot Rapa Nui – așa cum ii spun localnicii Insulei Paștelui – este un loc plin de energie extraordinar. În ultima seară am ajuns la niște localnici ce aveau o proprietate destul de măricică pe insulă, m-au invitat la cina, am mâncat ananas de la ei de pe plantație, (cu asta se ocupau și aveau o casă ce nu iți spunea nimic pe dinafară, dar inauntru era un palat făcut din scoici – nu am vazut așa ceva niciodată, nici la muzeu). Am înțeles mai multe despre Rapa Nui, despre oamenii lor și a fost cel mai bun home-stay (nu dintr-acela plătite) pe care l-am avut vreodata.
Imposibil de trecut cu vederea șederea mea în Galapagos. Vizita in Galapagos a fost un cadou de la compania mea din Peru, pentru serviciile aduse în cei trei ani în care am lucrat cu ei. Galapagos este TOT ce și-ar putea dori un iubitor de wildlife ca mine de la Univers. Acolo nu trebuie să te uiți cu binoclul la viața sălbatică, acolo trebuie să ai grijă să nu cumva să calci din greșeală pe ea, sau să ai grijă să ții distanța regulamentară între tine și leul de mare/țestoasa/iguana ce se plimba pe sub picioarele tale. Practic, nu prea există mai mult de 10 minute în care să nu dai nas în nas măcar cu un pinguin, multe specii de păsări, lighioane de diferite culori și mărimi, țestoase gigantice, șerpi, iguane, fregate și cormorani ce nu pot să zboare și multe specii de plante ce există doar acolo în Galapagos. Acolo animalele nu se tem de oameni. Știi cum este momentul acela în care realizezi cum noi oamenii am pierdut acestă legătură incredibilă cu Natura și cât de armonios am fi putut trăi cu animalele și cât de mult am pierdut? Cu siguranță ar trebui cel puțin să fim niște frați mai mari care să le protejăm drumul prin viață.
Un loc cu totul deosebit a fost pentru mine plimbarea pe care am facut-o în Parcul Național Țara de Foc. Era cât pe-aici să rămân în parc de atâtă frumusețe în solitudine și peisaje ce erau un drum spre Rai. Și pe drumul aproape pustiu, rar am întâlnit și alți călători. De fapt, oriunde ai fi în Patagonia se numește că ești privilegiat.
În Praia da Pipa, Brazilia am avut norocul să particip la un moment în care puii de țestoasă au ieșit din ou și își căutau drumul spre mare. Au trecut șase ani de atunci dar îmi revine totul în minte de parcă ar fi fost ieri. A fost clipa în care mi-am dat seama că o vietate care este cât o treime din palmea mea poate deveni eroul meu personal. Broscuțele țestoase pornesc fără frică pe un drum încărcat de primejdii mari și de neprevăzut pentru a-și împlini destinul. De atunci mi-am dorit mereu să fiu vitează ca acele mici broaște țestoase.
Vorbind de Brazilia, este un loc în care m-aș întoarce oricând cu multă bucurie. Este un loc despre care auzi numai de pericole și la început chiar ți-e teamă să mergi pe stradă. Și mai auzi că este locul cel mai scump din America Latină. Sunt puține locuri în lume care mi-au plăcut la fel de mult ca Brazilia. De la brazilieni nu am cerut niciodată nimic. Și ei au dat mereu cu ambele mâini tot ce au putut. Periculos? Am făcut mai multe nefăcute, și totuși nici un fir de păr nu s-a clintit din capul meu.
O altă zonă mai puțin umblată (chiar și de către locuitorii proprie-i țări) este partea de nord a Peru-ului. Exista acolo o civilizație preincașă ce se numea Chachapoyas (secolul VIII) ce obișnuia să își îngroape morții la înălțime în munți în sarcofage ce au o oarecare formă de om. Doar 5% din aceste vestigii au fost cercetate de arheologi. De obicei se observă ca un punct mic undeva sus pe munte. Acum doi ani am ajuns într-un loc numit Orașul Morților. A trebuit să căutăm bine cheia (era totuși un sit archeologic) și practic aș fi putut să ating cu mâna atât oasele, cât și sarcofagele. Cât de aproape te poți apropia de istorie? Vorbind de Peru, am fost în multe locuri neumblate, deoarece așa cum știi mi-a devenit a treia casă.
Un alt loc drag sufletului meu este… la 20-30 de metri sub mare. Aproape oriunde. Am fost la 5 metri de rechini-vulpe, 2 metri de pisici de mare, 2 metri de murene, am explorat epave japoneze din al Doilea Război Mondial și am sărit cu o lanternă în apă într-o beznă totală să mai explorez încă o epavă în mare. Sub apă este cu totul altă lume și mă simt privilegiată că îmi este permis vremelnic să fac parte din ea.
Și așa am putea să vorbim toată noaptea…: )
8. Care ți-e cel mai drag?
Mie mi-a plăcut oriunde am fost! Depinde și de tine cât de mult îți place un loc iar eu am descoperit frumosul peste tot.
Am călătorit în mare parte din țările Americii Latine, am fost în Asia până în Filipine și nu există loc pe care să nu-l iubesc.
India și Peru. Pe lângă faptul că sunt acasă pentru mine și locurile cele mai mirifice de pe Terra, sunt niște țări fantastice pe care trebuie să le vezi măcar o data în viață..!
Dar iubesc și Argentina pentru poate cea mai spectaculoasă natură pe care am vazut-o, Brazilia și Cuba pentru oamenii extraordinari pe care i-am cunoscut, și lista poate continua la nesfârșit. Și foarte important, am avut privilegiu să cunosc România și prin ochii multor străini. Avem o țară absolut superbă!
9. Care e stitlul tău de călătorie?
Imi place să cunosc natura, cultura, oameni și tradiții. Și iubesc aventura! Cam totul se învârte în jurul acestor idei.
Intru în categoria: trebuie musai să fac un plan, dar trebuie musai să fie încălcat, cel puțin pe ici pe colo în fiecare călătorie. De obicei folosesc Rough Guide sau alt ghid la îndemână. La fiecare călătorie plec cu un plan dar… mă întorc cu altul!
Cazarea o am rezervată poate pentru prima noapte – doar merg într-o țară nouă și nu știu încă cum funcționează lucrurile. În general îmi fac rezervări doar în marile orașe, în rest îmi place să aleg cazarea pe loc.
Planurile de transport sunt ca și inexistente, cu excepția unor avioane fără de care nu se poate. Chiar și aceste zboruri le simt ca pe un atentat la libertatea călătoriei mele.
10. Ce citești?
Îmi plac mult cărțile ce vorbesc despre culturile orientale. Iubesc să citesc cărți despre India și despre Orientul Mijlociu. Majoritatea cărților cumparate de mine în ultimii ani au ca temă viața în India, Afganisthan, Pakistan, China. Autori cum sunt Amy Tan sau Khaleb Houseini sunt printre preferații mei. Și da, îmi plac cărțile cu mistere, fie ele polițiste sau cu final neașteptat.
Și citesc multe cărți despre cultura țărilor în care voi însoți turiști. Asta oricum face parte din job description!
11. Ce-ți lipsește de acasă?
Apa caldă (definiția apei calde este oarecum diferită).
Oriunde aș fi, îmi lipsesc oamenii de la un ”acasă”.
12. Dacă-ți ziceam acum 5 ani că viața ta va arăta ca azi ce mi-ai fi zis?
Viața mea de acum nu mă surprinde absolut deloc, este ceva natural. Oh, da, credeam acum cinci ani că voi trăi în India și că voi fi măritată cu un indian. Dar in fine, acum pot fi oriunde.
Mai dificil a fost mai demult să-mi pot imagina că pot adopta două culturi foarte diferite și să le fac loc în viața mea. Mai dificil a fost să cred că pot reuși aproape singură la capătul celălalt al lumii și că voi avea succes.
13. Vreau să fiu ca tine. De unde încep?
Cel mai important lucru este să …. filtrezi informațiile ce vin către tine și să nu lași să treacă nici o idee negativa. Cum că nu vei putea, că este prea dificil, că este prea departe, că nu te vei descurca, că este prea târziu în viața ta pentru așa ceva, că este prea scump, că ce o să zică mama sau rudele. Și acum ai trecut cam 75% din obstacolele pentru a deveni un super călător. Restul te învață drumul.
După aceea trebuie să începi să visezi călătoriile cu ochii deschiși. Și lucrurile vor veni de la sine. Mi-am dorit foarte mult experiența de a trăi într-o țară străină și am lucrat cam un an și jumatate în România doar ca să-mi permit banii de bilet de avion și pentru a supraviețui prima lună acolo. Și cumva, după aceea totul a venit de la sine iar astazi nu-mi pot imagina nici un loc de pe Pământ unde nu aș putea ajunge cu piciorul. Și sunt sigură că oricine își dorește suficient de mult poate.
*** Găsești toate părțile proiectului #Femei pe Drum aici:
1. http://www.desireehalaseh.com/blog/femei-pe-drum-dubai-peru-si-uk
2. http://www.desireehalaseh.com/blog/femei-pe-drum-medellin-california-si-ubud
3. http://www.desireehalaseh.com/blog/femei-pe-drum-indonezia-himalaya-si-milano
4. http://www.desireehalaseh.com/blog/femei-pe-drum-singapore-ghana-si-bali
5. http://www.desireehalaseh.com/blog/femei-pe-drum-america-africa-calcutta