Acasă. Prima mea casă, cu adevărat a mea: un apartament de două camere și un living, o bucătărie cu aragaz și frigider, baie cu apă caldă și veceu la care se trage apa. All inclusive. Ce pot vrea mai mult? Boierie bă, nu alta. Vin după șase ani de camere mizere, pline de igrasie, gândaci și vecini sforăitori. De gazde-misionari protestanți îndrăciți, de șoareci care-mi dau apă de băut cu o mână și-mi rod portofelul din alta, de dușuri lipsă când ți-e jegul mai negru sub unghii și ceafă udă de sudoare și praf, de ora cinci dimineață – check-in-ul e la 11 fetiță, așteaptă afară, de pătură încălzită cu feonul că uite tocmai s-a stricat reșou, mâine, mâine nu azi îl reparăm, pe bune, de cearșafuri găurite și perne împuțite
Read More