It's a celebration! Auroville the city of dawn turns 49
/3:50 am. I slept two, maximum three hours last night and I have no clue why I'd ever have to hear anything else but the sound of the Indian Ocean's restlesness near by.
Read More3:50 am. I slept two, maximum three hours last night and I have no clue why I'd ever have to hear anything else but the sound of the Indian Ocean's restlesness near by.
Read MoreAcasă. Prima mea casă, cu adevărat a mea: un apartament de două camere și un living, o bucătărie cu aragaz și frigider, baie cu apă caldă și veceu la care se trage apa. All inclusive. Ce pot vrea mai mult? Boierie bă, nu alta. Vin după șase ani de camere mizere, pline de igrasie, gândaci și vecini sforăitori. De gazde-misionari protestanți îndrăciți, de șoareci care-mi dau apă de băut cu o mână și-mi rod portofelul din alta, de dușuri lipsă când ți-e jegul mai negru sub unghii și ceafă udă de sudoare și praf, de ora cinci dimineață – check-in-ul e la 11 fetiță, așteaptă afară, de pătură încălzită cu feonul că uite tocmai s-a stricat reșou, mâine, mâine nu azi îl reparăm, pe bune, de cearșafuri găurite și perne împuțite
Read MoreBăi ne vedem in Sri Lanka? " îi scriu Siminei, fata aia cu ochi turcoaz, de a plecat în lumea ei acum vreo 5,6 ani și mai departe de triburile papuașe, satele chineze, musulmanii indonesieni, tai chi și câteodată salsa - a ajuns prin creierii Himalayei din nordul Indiei. S-a aciuat aici. În Rishikesh sau nu, dar mai aproape de cer, mereu cu munții la vedere. Indiancă prin naturalizare. Normal. Cum altfel.
Read MoreMuzica bubuie de dimineață până seara, femeile, până și cele mai improbabile grații își poartă feminitatea în rochii scurte, strâmte, colorate și insinuante, bărbații miros a bine, se râde, se cântă, viața e o glumă Raul, că altfel am fi cu toții la mititica sau la fără clanță, ți-o jur!
Read MoreDoi călători de profesie proaspăt întorși din New York, o IT-istă convertită ulterior în deforestator de profesie în pădurea tropicală din Sadhana Forest, un graphic designer căruia îi era frica de lilieci dar care după trei zile nu i se mai vedea urma în spatele fumului de moped pe care cutreiera zeci și zeci de kilometri din inima Tamil a Auroville-ului și o moldoveancă stramutată în Manchester dar cu suflet indian au spus DA. Se pleacă la sat. Se încearcă. Se poate.
Read MoreNobody can go on forgetting if there is bliss.
Read MoreItinerarii prin Coasta Amalfitană și până la castelele din Spania, Andaluzia spaniolă sau nămeții din Laponia. O croazieră pe Bosfor sau Parcul Național Oulanka din Cercul Polar Arctic?
Tu decizi. Timp să ai.
Read MoreMaria a plecat în jurul lumii cu vioara. Luminița a trăit în triburi din Amazon iar Daniela a plecat cu o bursă de studii pe un an de zile în Solo, Indonesia.
Read MoreIndia este ceea ce are ea chef să fie, fie că-ți place sau nu, un ținut al contrastelor, al neașteptatului, al reveleției pe cale să se întâmple. Dar lasă-o să se desfășoare. Altfel e doar o piesă de teatru al cărui regizor ești chiar tu: controlezi fiecare gest și fiecare expirație-inspirație, trasezi fiecare sută de metri și blochezi orice freamăt străin. Știi exact ceea ce trebuie să se întâmple, ai toate răspunsurile și toate pastilele la tine, vrei să mănânci ca la mama acasă și să dormi în medii sterile, vestice, calde sau după caz ventilate, ai iluzia controlului, nimic nu ți se poate întâmpla.
Read MoreIoan e dus de acasă de mult. Pe insule, prin triburi, la oceane. Știi discursul. În paradis. Să fi trecut vreo 4 ani și mai bine de când am pus ochii pe un text de-al lui publicat la mai mult decât invidiabilul Braduț Florescu pe blogul ăla de călătorii. Și zicea așa: oamenii sunt ca verbele. Unii se conjugă cu a avea, alții cu a fi. I-am scris imediat: Ioane trebuie să vorbim. Noi simțim la fel.
Read More